Ultimul kabbalist

La editura Junimea, din Iași, a apărut romanul Ultimul kabbalist, cu o prefață de Ion Știubea și o postfață de Marcel Tolcea (230 de pagini, 37 de lei).

Poate fi Kabbalah, acest manual al nonacțiunii și al contemplării vizionare, un ghid pe drumul aflării de sine sau este doar rătăcirea unei profunde neliniști interioare a omului scăpat din sclavia rațiunii? Este Zoharul un ochean ce aduce mai aproape viitorul și orizontul ființial sau e doar caleidoscopul ce amăgește visul cu mandale frumoase, dar nefolositoare? Iată doar câteva din întrebările pe care și le pun toți cei care pornesc pe drumul „magiei solomonice” în căutarea unui sine ce locuiește nu doar realitatea imediată, dar și în supranatural. Răspunsul a făcut mereu diferența între un mistic autentic și un detractor pozitivist. De la Isaac Luria și până la Casanova sau Sadoveanu, misticii au numit Kabbalah arta de a face schimb de idei cu himerele lumii de dincolo, o lume încă vizibilă în numere și viziuni.

Cine mai știe azi că Sadoveanu a învățat limba ebraică și a studiat kabbala cu Moses Duff? Că ovreiul său din Baltagul îi poate prezice Vitoriei Lipan viitorul doar numărând pe degete și interpretând cateva semne de lângă el?: De reamintit: „…toate de pe lumea asta au nume glas și semn. Aicea, în stânga pe deal, se văd şapte case de bârne, şindrilite şi acoperite de omăt. Şi prin şapte hogeaguri iese fum. Ele nu strigă – dar de spus, spun ceva. Mai întâi spun un număr: şapte. Al doilea, spun că-i iarnă şi gospodarii stau la vetrele lor şi pregătesc mămăliga şi tochitura. Dacă dintr-un hogeag n-ar ieşi fum, înţelesul ar fi altul. Vra să zică toate pe lumea asta arată ceva. Ai auzit dumneata vreodată moarte de om să nu se afle?”

O lume de numere și semne locuiește și eroul romanului de față, care fără să se miște din odăița lui de pe strada Mămulari, din inima vechiului ghetou evreiesc al Bucureștilor, reușește să rezolve un mister de dincolo de Marele Zid Chinezesc. Este ajutat, cum altfel, doar de lumea spiritelor, amintindu-ne astfel că toți operatorii kabbalei au avut un adjuvant din lumea de dincolo. Este lumea care centrează și ordonează lumea celor vii. Isaac Luria a avut-o alături pe Shekinah lui, Casanova, cel din Storia della mia vita, l-a avut pe Paralis, dovedind că fiecare dintre noi nu poate fi Prospero fără un Ariel. Restul personajelor din romanul Ultimul kabbalist nu sunt decât măștile unui panoptic carnavalesc, care redă în mic lumea prin care rătăcim, căutându-ne. Căci, să nu uităm, un percept kabbalistic spune că nu ai să te regăsești decât atunci când vei fi demn să te rătăcești de cel care ai fost (אתה צריך ללכת לאיבוד, לפני שאתה מוצא את עצמך).