Conspirația celor cinci degete

Înțelepciunea lumii este în palma ta

În 1490 apărea la Ulm o C(h)yromantia Aristotelis cum figuris (Chiromanția lui Aristotel cu figuri), care punea pe seama lui Aristotel nu doar chiromanția, dar și chirosofia și chirognomia, făcându-se din vechea ars chyromantiae un fel de scientia naturalis și un exemplu concludent că studiului lumii concrete, teoretizat de Stagirit, trece şi prin palma omului. Combătută de Biserică, cum o arată prefațatorul anonim, dar practicată de iluștri înaintași, precum Albert cel Mare[1], această „știință” încă magică va deveni o ramură distinctă a filosofiei oculte, care va face din scientia chyromantiae, până târziu, în secolul XX, ilustrarea „planului divin”[2] pe care Aristotel l-ar fi citit în palma lui Dumnezeu.

Despre acest plan al lumii și despre ilustrarea lui în liniile din palmă vorbise deja Biblia în versetul despre „palmele lui Dumnezeu” (Isaia, 49, 16), care va deveni motto-ul tuturor tratatelor de chiromanție. Cel mai mare profet după Moise spunea aici că Dumnezeu și-a „încrustat pe palme (עַל־כַּפַּ֖יִם חַקֹּתִ֑יך)” întreg planul Ierusalimului ceresc. Pasajul a fost interpretat de kabbaliști și chiar de unii exegeți creștini[3] ca o referire la universul magic al neoplatonicienilor. Renașterea, in admirația ei pentru neoplatonism, va așeza chirosofia la loc de cinste printre științele magice care se ocupă cu descifrarea planului inteligibil, după care Dumnezeu a creat un univers cognoscibil.

Cum vom vedea mai jos, încrederea în existenţa unui plan divin ce a lăsat semne în palma omului va încuraja, aparent paradoxal, cercetarea cosmosului și va redistribui atenția lui homo indagator de la metafizică, la fizica sferelor cerești. De reținut aici o interpretare a kabbalei pe marginea mai sus amintitului verset din Isaia, care face din litera k, kaf (palmă), din biblemul kaffaim (palme) însemnul indubitabil al lui Keter, al Coroanei copacului sefirotic, „cel mai ascuns dintre toate lucrurile ascunse”[4]. Dacă aducem ca argument şi gematria, lexemul palmă, scris כַּפַּ֖ (kaf), are valoarea 100 la fel ca sintagma לסוד, ‘spre mister’. Kabbala atrage astfel atenția că semnele din palma omului țin de un tipar transcendent. În căutarea acestui tipar cosmic vor porni toți adepții filosofiei naturale, care, abandonând lumea magiei, vor deveni exploratorii (indagatoris) noului secol iluminist. Chirosofia îi convinsese deja că universul poate fi redus la linii și semne, și că planul planul cosmic din palma lui Dumnezeu este scris și în palma celui creat după chipul si asemănarea Lui. Un principiu „științific” exprimat cândva și de adevăratul Aristotel…

Aristotel ne ghicește în palmă

Medievalii nu au putut uita că în Τῶν περὶ τὰ ζῷα ἱστοριῶν (Historia animalium), Aristotel spunea că palma (θέναρ) este străbătută de linii (διηρημένον άρθροις) ce ilustrează voința divină. Mai exact, forma liniilor ar semnala lungimea vieții omului, un mister cunoscut numai de zei. Astfel, persoanele „care trăiesc mult (τοις μεν μακροβίοις)” au una sau două linii lungi în palmă, în vreme ce „acelea care trăiesc puțin nu au aceste linii lungi (τοις δε βραχυβίοις δυσι και ου δι όλου)”[5].

În baza unor astfel de trimiteri magice, oricum, marginale în opera adevăralui Aristotel, se vor edifica toate tratatele medievale de chiromanție, astrologie și, nu la urmă, de alchimie, pretinse a fi pierdutele lecții despre natură (naturalis auscultationes) pe care autorul Fizicii le-ar fi ținut elevului său Alexandru Macedon. Apocrifele lasă să se întrevadă o înțelegere de sfârșit de Ev Mediu asupra filosofiei Stagiritului, când începuse deja armonizarea fizicii Stagiritului cu metafizica lui Platon. Ca în De ente et uno (1491) a lui Pico della Mirandola, italianul acuzat de magie vorbind aici, chiar în prefață, de un proiect mai amplu, intitulat Concordia Platonis Aristotelisque (Armonia dintre Platon și Aristotel), ce ambiționa să pună de acord lumea arhetipală a lui Platon cu căutările concretului din Fizica lui Aristotel. Până atunci, Pico ne semnalează că există o armonie perfectă între gândirea celor doi filosofi, cel puțin pe marginea conceptului de divinitate, el afirmând că dacă Platon a spus în Republica că prin divinitate trebuie înțeleasă ideea de Bine (Deum, quem ibi vocat ideea boni)”, atunci înseamnă ca întreg universul este inteligibil și rămâne la îndemâna inteligenței umane înțelegerea inteligibilității lucrurilor inteligibile (Et intelligibilia statuat dantem illis quidem ut intelligant, his autem ut intelligantur). La fel ar fi spus și „Aristotel – continuă comparatistul Pico – atunci când afirmă că divinitatea este de natura intelectului și a inteligenței și a inteligibilului (Aristoteles saepe Deum & intellectum & intelligentem & intelligibile vocat)”[6]. Mai mult, nu poate fi nicio deosebire între conceptul platonic de arhetip și cel aristotelic de formă, simțurile de la care începe fizica formei la Aristotel nefăcând decât să semnaleze minții o margine a metafizicii, de unde se întrevede existența unei ființe mai înaltă decât ființa însăși (ente dici aliquid superius possit)[7].

În toată această lume de obiecte inteligibile lăsată nouă moștenire de Platon și de Aristotel, palma omului rămâne ilustrarea perfectă a raportării omului la un model inteligibil. Dacă privim în palmă, vedem degetul Unu, sau degetul Mare, ca pe un simbol al lui mundus archetypus. El este opozitiv și separat de mundus materialis, figurat de cele patru degete (tetrada), simbolizând aerul, apa, pământul și focul, elementele constitutive ale lumii materiale. Conlucrând între ele, cele cinci degete ale mâinii demonstrează în fiecare clipă armonia dintre fizică și metafizică, dintre lumea materiei și lumea ideilor. O armonie cosmică proiectată în palma omului gânditor.

„Mâna și sufletul trebuie încălzite mai întâi”[8]

În 1571, apărea la Lyon o apocrifă chirosofică atribuită călugărului benedictin Jean de Indagine (Johannes von Hagen, m. 1469), intitulată în traducerea ei franceză: Chiromance & physionomie par le regard des membres de l’homme (Chiromanție și fiziognomie prin privirea membrelor omului). Opuscula pleacă de la premiza, pusă pe seama lui Pythagoras[9] (!), că în palma omului, Dumnezeu a încrustat adevăruri eterne ce provin dintr-o elementară „Filosofie naturală[10]. Pe scurt, orice detaliu anatomic nu ar fi întâmplător, ci face parte din planul inteligibil cu care Dumnezeu a creat un universul inteligibil. Ideea va fi preluată și dezvoltată de Campanella, autorul unor acum uitate tratate de magie, astrologie și filosofie heterodoxă. De exemplu, în tratatul său de metafizică, intitulat Universalis philosophiae (Paris, 1638), Campanella ne oferă o interesantă ierarhizare non-scolastică a lumilor create de Dumnezeu după un plan pe care și l-a notat în palmă. Iar omul, creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu nu are decât să privească în propria-i palmă. Mai exact, călugărul dominican descrie un univers împărțit în cinci lumi, câte una pentru fiecare deget al mâinii. Astfel, lumea arhetipală (mundus archetypus)[11], pe care Campanella o imaginează cuprinzând totalitatea posibilului, ca manifestare a lui Dumnezeu, ar corespunde degetului mare, mai numit de chiromanți și pollex sau în franceza medievală „Poulce, fiindcă el este cel mai important și mai puternic dintre degete”[12]. A doua lume este cea a minții (mundus mentalis), simbolizată de „Index, adică [de degetul] demonstrativ, din cauză că el demonstrează ceva atunci când este înălțat”[13]. Cea de a treia lume este lumea eternă a matematicii (mundus sempiternus sive mathematicus), un spațiu măsurabil și universal (hoc est spatium universale) atribut unui Dumnezeu văzut ca fundamentul nemăsurabil al tuturor lucrurilor măsurabile. Această lume cosmică poate fi și ea simbolizată de un deget al mâinii, de cel mijlociu (Mytantier)[14], căci ea se află la jumătatea distanței dintre două lumi spirituale și două lumi materiale. Urmează mundus materialis sive corporea moles, în care timpul este atributul absolut. Doar aici, în timp, materia poate fi văzută ca fiind vie și animată de însuși spiritul divin. Simbolul acestei lumi este degetul inelar pe care se pune inelul de aur al necesarei unio mystica dintre materie și spirit. În fine, degetul cel mai mic, pe care îl folosim, cum o spune Jean d’Idangine, doar ca „să ne curățăm urechile”[15], adică, să ne ascuțim simțurile, simbolizează lumea materială fixată prin simțuri (mundus situalis seu materialis).

Să ne amintim că filosofia lui Campanella a fost direct influențată de gândirea hermeto-kabbalistă a profesorului său, Bernardino Telesio, ale cărui 9 cărți din De rerum natura, tipărite în 1586 la Napoli, au fost trecute la Index librorum prohibitorum de Papa Clement VIII, în 1596. Pe această filiație magic-aplicativă, trebuie că a apărut și teoria celor cinci lumi a lui Campanella, care seamănă izbitor cu împărțirea universului în cinci lumi (עולמות) din kabbală.

Se spune în Zohar (1557) că din Divinul Infinit (אין סוף) a rezultat prin condensare (צמצום) sub acțiunea luminii primordiale (אור ישר) cinci lumi: Olam ha-Adam Kadmon (lumea omului primordial), Olam Ațilut (lumea paradisiacă), Olam Beriah (lumea emanativă), Olam Iețirah (lumea angelică) și Olam Asiiah (lumea materială). Echivalentul iudaic al lui mundus archetypus, Olam ha-Adam Kadmon, este caracterizat de lumină (סובב אור) și de forma anatomică după care a fost creat primul om pe pământ[16]. Tot din universul kabbalei, Campanella a preluat și implicarea celor cinci lumi într-un complex sistem de corelații magice. De exemplu, lumea inteligenței eterne (mundus mentalis) din universul său metafizic determină lumea îngerilor și pe anima mundi, precum și toate spiritele de pe pănânt.

O gravură subversivă și originile ei egiptene

Strădania lui Campanella de a creiona topografia metafizică a universului ajunge și în mult mai celebra lui Città del Sole (1602), utopia în care Campanella nu uită să spună că locuitorii cetății filosofice „considerau că este mare nevoie (tutta necessita) de a înțelege felul în care este construită lumea”[17]. Aureola de conotații oculte care însoțește opera și viața lui Tommaso Campanella a atras atenția ocultiștilor și a ajutat la supraviețuirea sistemei lui cosmice până târziu. O sistemă care a avut șansa de a fi ilustrată, cum vom vedea, de una din „frumoasele gravuri” intrate în celebrul compendiu de texte alchimice Museum hermeticum[18], alcătuit de Luka Jenis, în 1625, la Frankfurt.

Este vorba despre o gravură fără titlu și fără autor[19] care a călătorit prin alchimicul secol XVII pentru a răspândi în Anglia și Germania concluziile subversive ale unui univers antropocentric împărțit în cinci lumi. O găsim explicată cu erudite detalii în Philosophia generalis (Londra, 1676)[20] a nonconformistului Theophilus Gale, cel care leagă toată discuția despre mundus archetypus seu idealis de o străveche physica Aegiptiaca, învățătura lui Hermes Trismegistus care i-a exaltat pe renascentiști. În opinia lui Gale, această fizică străveche nu ar fi decât astrologia și alchimia piramidelor, științe pe care Pythagoras și Platon le-au cunoscut nemijlocit, de la preoții egioteni. Cele cinci lumi din metafizica lui Campanella devin la Gale: mundus archetypus, mundus angelicus (semnalată cu tot cu transliterarea ei ebraică!, olam Iețirah), mundus intellectualis, mundus sidereus și mundus elementalis.

Haosul intră în scenă odată cu Francmasoneria

Cu trei ani mai înainte de apariția cărții lui Gale, aceeași gravură ilustra, și tot la Londra, sub numele de Signaculum Mundi Pythagoricum (Mică diagramă a cosmosului Pythagoreic), un opuscul al alchimistului paracelsian William Cooper. Intitulat The Philosophical epitaph (Londra, 1673)[21], tratatul promitea cititorului licoarea nemuririi și alte desfătări și îi era dedicat (printre alții) unui bun prieten al autorului, pe nume Elias Ashmole: „To His Worthy, and much Honoured Friend, Elias Ashmole Esq, One of the Kings Majesties Heraulds at Arms, and Comptroller of the Excises through all England[22]. Ashmole, care apare în text ca „Elias the Artist [of Alchemy]”, era deja un notoriu francmason și, foarte probabil, autorul tratatului aparținea și el de onorabila breaslă, de vreme ce a ținut să se semneze cifrat: „Your faithful Friend, and humble Servant, W. C. Or twice five Hundred”. Unde 500 este numărul păsării Phoenix, o emblemă masonică ajunsă în textul lui Cooper[23] cu tot cu trimiterile ei la epifania cunoașterii, pe care o anunțau masonii.

Cele cinci lumi ale universului pythagoreic devin la Gale, exact ca în sistema lui Theophilus Gale: mundus archetypus, mundus angelicus, mundus ethereus, mundus elementaris și, fapt cu totul neobișnuit, un chaos în care și-ar avea sediul malum Satan. Înlocuirea lui mundus intellectualis cu chaos-ul pare neverosimilă pentru o tradiție intelectualistă și ea trebuie înțeleasă în contextul concesiilor pe care filosofia ocultă tocmai le făcea necromanției și luciferianismului esoteric.

Interpretând diagrama din cartea lui Cooper, vedem că prima proiecție a lui Dumnezeu este lumea ideală sau arhetipală, care include totalitatea posibilităților sub numele infinitului cel bun (bonum infinitum). Cercul înflăcărat prin care este figurat mundus archetypus reamintește de esoterismul iudaic și de „lumina care înconjoară (סובב אור)” lumea primordială a lui Adam Kadmon. Această lumină circulară (aor sovev) i-a prilejuit lui Campanella metafora din titlul Cetatea soarelui (1602), replica filosofică a locului în care oamenii „îl contemplă și îl recunosc pe Dumnezeu sub forma Soarelui, pe care ei îl numesc chipul cel mai înalt al Omnipotenței”[24].

Dacă lumea arhetipală este o lume solară, plină de inefabila lumină a lui Dumnezeu, la perieria universului, chaos-ul nu poate fi decât un loc redus la întunericul tenebrelor. În acest univers, încă heliocentric, lumea materială devine manifestarea binelui finit (bonum finitum), care nu este decât o lume intermediară în care acționează tetrada constitutivă (pământ, apă, aer și cer (?!)), figurată aici de patru triunghiuri ce alcătuiesc împreună întreitul tărâm al lumii empirice. Tit acest univers antropocentric este populat de elementele alchimiei și astrologiei, semn că autorul gravurii îl vedea pe om condamnat la cercetarea naturii. O natură încă magică, făurită de zeii lui Plotin…

Diagrama itinerantă intră și în ediția a II-a, refăcută și adăugită în 1678, din Museum hermeticum[25]. Numai că acum gravura se pierde undeva prin interiorul cărți, fără vreo legendă și fără nicio referire în textul din jur, un cunoscut text alchimic aparținând londonezului Thomas Norton. Astfel, gravura cu care se deschideau cândva tratatele alchimice și în care homo indagator își punea toate aspirațiile lui cosmice, ajunge o simplă figură de stil.

WC Philosophical Epitaph

Fig. 1. Signaculum Mundi Pythagoricum (f.a.), în The Philosophical epitaph of W. C. Esquire…, London, William Cooper, 1673.

Autorul anatomiei Cosmosului și tripodul lui de aur

Cât despre autorul acestei gravuri, el nu poate fi altul, în opinia noastră, decât Michael Maier, alchimistul german care a studiat în Italia, a trăit în Anglia și a publicat în Germania, acoperind astfel toate țările prin care a călătorit și Diagrama cosmosului pythagoreic. Foarte probabil, execuția gravurii îi aparține editorului său, Luca Jennis, cunoscutul gravor din Frankfurt, iar concepția îi aparține lui Maier. La această concluzie ne conduce faptul că prima aparițe a gravurii se întâmplă în compendiul alchimic Tripus aureus, alcătuit de Michael Maier și editat de Luca Jennis la Frankfurt, în 1618. Este vorba de planșa de la pagina 10 a acestui Tripod de aur, planșă cu care se încheie o primă praefatio dedicatoria aparținând unui erudit „E.F.G.”. Sunt inițialele sub care se ascunde chiar poetul, alchimistul și apologetul rozicrucian Michael Maier…

Maierus

Fig. 2. Gravură de Luca Jennis, în M. Maier, Themis aurea, hoc est, De legibus Fraternitatis R.C. Tractatus, Francofurti, Typis. N. Hoffmanni, 1618, p. 10.

Evident, Maier nu avea cum să cunoască tratatul lui Campanella, apărut 20 de ani mai târziu. Așadar, diagrama lui provine din cu totul alte lecturi. Este aceeași fântână a esoterismului iudaic din care, cu siguranță, au băut amândoi. Păstrarea formei ebraicizate a numelui lui Dumnezeu, Iehova, este o dovadă în plus. Curajul păstrării tetragrammaton-ului יהוה semnalează un mistic și amintește de toate schițele cosmosului bazate pe kabbală. Un exemplu ar fi Coelum sephiroticum Hebraeorum (Cerul sefirotic al evreilor, Mainz, 1678) al filosofului german Johann Christoph Steeb. Se spune aici că „prin emanația virtuții divine și conexarea infinitului la finit s-a produs ex nihilo manifestarea omnipotenței divine”[26]. Așa a apărut și lumea lui Iahve, sau mundus archetypus, cu transcripția ei sefirotică, Keter (Corona Deo Pater), din care s-a format mundus terrestris, reprezentată de sefira Malchut (Regnum).

3

Fig. 3. Sigilium Hermetis Mercurii Trismegisti, în Joh. Ch. Steeb, Coelum sephiroticum Hebraeorum, Moguntiae, Typis Ch. Küchleri, 1679, p. 120+.

 Esoterism iudaic pe malurile Tamisei

La sfârșitul capitolului VI (p. 120+) din tratatul lui Steeb, atrage atenția o încercare de sistematizare grafică a Universului, intitulată Sephirot Creationis et Providentia Dei (Geneza sefiroților și providența lui Dumnezeu), cu subtitlul Sigilium Hermetis Mercurii Trismegisti (Pecetea hermetică a lui Mercur Trismegistul). Ciudat este faptul că acest sigilium ia forma Monadei hieroglifce a magului elizabetan John Dee! Este vorba de controversatul simbolul care apare pe coperțile tratatelor sale, Propaedeumata aphoristica (1558) și Monas hieroglyphica (1564). Enigmaticul Dee prezentase figura ca pe un simbol „matematic, magic, kabbalistic și anagogic”[27] ce ar ascunde toate misterele universului. Dacă hieroglifa lui Dee încă suscită controverse printre hermeneuți, Steeb i-a găsit o cheie, interpretând-o ca pe schița hermetică a întregului Univers. Mai mult, el punctează aici faptul că ocultismul german a privit mereu cu admirație la moda hermeto-kabbalistică de pe malurile Tamisei, modă adusă de Maier în Sfântul Imperiu Roman.

Despre această modă vorbește și Michael Maier, care a petrecut 5 ani în Anglia, între 1611 și 1616. În prefaţa la Examen fucorum pseudo-chymicorum detectorum (Examinarea dezvăluirilor falșilor alchimiști, 1617), el spune că a întâlnit pe malurile Tamisei niște „falşi alchimişti (fucos Alchymicos)” care se îndeletniceau acolo cu o alchimie mult mai înaltă. Descrierea alchimiei lor spirituale trimite la acel ocult mixtum compositum promovat de John Dee. Despre Maier, voci autoritare din interiorul ocultismului modern spun că „El a transplantat cel dintâi controversa rozicruciană în Anglia”[28]. Steeb dovedește însă că acest împrumut s-a făcut în ambele sensuri și că parfumul englez al „rozei pe cruce” a trecut pe continent. Sub semnul lui, știința despre Cosmos a rozicrucienilor va călători prin toată Europa sub forma unui gravuri hermeto-kabbalistice numită „Roza din Sharon” sau sigilium hermetis.

Cine privește atent diagrama lui Steeb, nu poate să nu observe că din crucea celor patru elemente ale lumii sensibile (mundus terrestris) crește floarea hermetică a întregului Cosmos, figurat exact ca la Dee, de conjuncția dintre Sol și Luna. Peste „Mundus Archetypus Intelligibilis” domnește divinitatea, a cărui nume apare aici în obișnuita transliterația ebraică a ocultiștilor: יהוה. Sol și Luna, figurând lumea arhetipală (mundus archetypus) și lumea celestă (mundus coelestis) amintesc ca formă de „roza din Sharon” a Bibliei, simbolul mistic și regal din care anglicanii au făcut stindardul luptei lor anti-papale. Înrolat sub flamura ei, Maier, abia întors din Anglia, cheamă în Themis aurea (Frankfurt, 1618) la reformarea filosofică a întregii Europe. O reformă mai mult a ideii de Dumnezeu, precizează el[29], decât a omului însuși. Este aceași Algemeine und General Reformation la care chemaseră cu câțiva ani mai înainte și manifestele frăției rozicruciene, nemulțumită de perspectiva greșită, prea idealistă și exagerat teologizantă a filosofiei germane. In schimb, organizația se arăta programatic interesată de „începutul începuturilor” și de „principul Naturii create”[30]. Cu alte cuvinte, de alcătuirea Universului.

În opinia lui Maier, întreaga cosmologie a rozicrucienilor a fost „desenată și descrisă (delineata et descripta)” în prima parte a Cărții M a rozicrucienilor. Este vorba de cartea învăluită în mister despre care Fama Fraternitatis (1614) spune că a fost bunul cel mai de preț al Frăției Rozicruciene, cartea „din care – adaugă Maier – multe mistere poți să înveți și toată anatomia și ideea de Univers să o ai în fața ochilor (quod multa arcana ex Libro M. didicerint, totiusque mundi imaginem seu ideam ante oculos habeat)”[31].

Iată expusă și motivația diagramei sale, care ambiționa să deseneze și să ilustreze anatomia Universului rozicrucian interpretată în cheie hermeto-kabbalistică. Diagrama lui Maier va deveni o arcană de bază a filosofiei oculte, filosofie pe care Maier a căutat-o, ca și Descartes, pe tărâmuri rozicruciene. Și chiar dacă el a ținut să declare[32] că nu i-a întâlnit niciodată pe misterioșii rozicrucieni și că reforma lui filosofică nu a fost inspirată de acea reformatio la care chemau manifestele rozicruciene, toate operele lui apologetice îl contrazic.

Ocheanul lui Polybius și eclipsa metafizicii

În anul în care filosofului Lucilio Vanini îi era smulsă limba și era ars pe rug la Toulouse, acuzat de Inchiziție de ateism și de adularea unui univers guvernat de legi naturale, Descartes scria ciudatul lui tratat, rămas nepublicat până azi, Polybii Cosmopolitani Thesaurus mathématicus (Tezaurul matematic al lui Polybius, cetățean al Universului, 1619). Tezaurul a fost dedicat „tuturor savanților lumii, cu precădere Fraților Rozicrucieni, foarte celebri în Germania (totius orbis eruditis et specialiter celeberrimis in G.F.R.C denuo oblatus)”, ca răspuns al filosofului francez la chemarea manifestelor rozicruciene, de participare a întregii elite a Europei la reformarea filosofiei după principiile „adevăratelor științe”. Figurate prin cosmopolitul și eroicul Polybius, noile științe își propuneau să deschidă o nouă eră în gândirea Europeană și, într-un sens metaforic, Polybius al lui Descartes este Galilei, Giordano Bruno, Robert Fludd, Cardan, Campanella și toți ceilalți filosofi acuzați de ateism la un loc. Acest personaj cu multe vieți (πολι-βιος) privește prin ochean direct în palma lui Dumnezeu și ne atenționează că a venit epoca lui Tycho-Brahé și a lui Descartes, a astronomiei și a matematicii, care vor înlocui astrologia și kabbala. E semnul că pe degetele omului nu se mai numără lumi abstracte și că în palma lui stau ctitorii cât se poate de concrete.

Odată cu „științele adevărate”, lumina imuabilă a metafizicii începe să pălească, înlocuită fiind de lumina arzătoare a rațiunii, semn că se pregătea exilul științelor magice. Felul în care secolul XVII și-a imaginat Cosmosul (cu majusculă, căci încă era luminat de lumina arhetipală) surprinde toată această schimbare de paradigmă, cu trecerea de la universul magic la cosmosul iluminist, parcă mai prietenos și mai limpede, dar care va înalța tot mai rar privirea omului la cer. Acum, „adevărata și pioasa credință (pius et vere religiosum)”[33], pe care Maier o așteptase de la Reforma Universală a Frăției cu Trandafiri, nu mai făcea parte dintre dezideratele rațiunii umane, iar din universul plin de mistere al vechilor magi nu mai rămăsese decât un „lanț imens de cauze și de efecte”[34], cu care amenință baronul d’Holbach în Le Système de la nature (1770).

Cu d’Holbach, francmason și materialist fanatic, divinitatea este înghesuită într-o morală nebuloasă. Iar din palma omului, cândva o proiecție a palmei lui Dumnezeu, rațiunea triumfantă a făcut „mâna naturii” care „distribuie” pe pământ „ordinea și dezordinea”, „plăcerea și durerea”, care toate sunt sinonimii ale „binelui și răului”[35] iluminist. Această main de la nature, care se oglindește în palma omului regicid și ateu, va fi tot ce mai rămâne din chirosofia magică a lui (Pseudo) Aristotel.

Note:

[1] cf. Aristoteles, Tractatus cyromantie cum figuris, impressum Ulme, [Johannes Reger], 1490, [p. I-II].

[2] v. W. G. Benham, The Laws of Scientific Hand Reading. A Practical Treatise On The Art Commonly Called Palmistry, New York & London, Putnam’s Sons, 1901, p. 631.

[3] v. Haymo Halberstatensis Episcopus, Commentarium in Isaiam, II, 49, în MPL 116, col. 967; de fapt, autorul este aici Haym din Auxerre (m. 865).

[4] Sepher ha-Zohar, parașat Softim, IV, 274b.

[5] Ἀριστοτέλης,  Τῶν περὶ τὰ ζῷα ἱστοριῶν, AN, în ed. Opera omnia, IV, Oxonii, ex Typographeo Academico, 1837,  p. 20.

[6] Pico della Mirandola, De Ente & Uno, V, în ed. Opera omnia, Basileae, [Henricpetri], [1557], p. 250.

[7] idem, IV, p. 244.

[8] T. Campanella, La città del Sole, p. 15.

[9] cf. Chiromance & physionomie par le regard des membres de l’homme, faites par Jean de Indagine…, Le tout mis en françois par Antoine du Moulin…, À Lyon, Par Jean de Tourenes, 1571, p. 7.

[10] idem, p. 233.

[11] cf. T. Campanella, Universalis philosophiae seu metaphisicarum rerum iuxta propria dogmata, Paris, apud P. Burelly, 1638, p. 248-249.

[12] Chiromance & physionomie par le regard des membres de l’homme, faites par Jean de Indagine…, p. 11-12.

[13] ibidem.

[14] ibid.

[15] idem, p. 13.

[16] cf. Sefer ha-Zohar, II, 70b.

[17] cf. T. Campanella, La città del Sole, în ed. Milano, G. Daelli e comp., 1863, p. 135.

[18] titlul complet al ediției germane: Dyas chymica tripartita, das ist, Sechs herzliche deutsche philosophische Tractätlein…, Franckfurt am Main, bey Lvca Jennis, 1625.

[19] v. ilustrarea ei în idem, [XV].

[20] v. Th. Galeus, Philosophia generalis in duos partes disterminata; una de ortu & progressu Philosophiae…, Londini, typis J.M. pro J. Robinson; & J. Hancock, 1676, p. 52-56.

[21] titlul complet: The Philosophical epitaph of W. C. Esquire for a memento mori on his tomb-stone, with three hieroglyphical scutcheons and their philosophical motto’s and explanation: with the philosophical Mercury, nature of seed and life, and growth of metalls, and a discovery of the immortal liquor alchahest: the salt of tartar volatized and other elixirs with their differences. Also, A brief of the golden calf, the worlds idol: discovering the rarest miracle in nature, London, Printed by T.R. and N.T. for William Cooper, 1673.

[22] idem, [f.p.].

[23] v. idem, [XIV].

[24] T. Campanella, La città del Sole, p. 135.

[25] v. Musaeum hermeticum reformatum et amplificatum, omnes sopho-spagyricae artis…, Francofurti, 1677, p. 442.

[26]…verba creavit Deus coelum et terram. Est itaque creatio emanatio Divinae virtutis, & connexio infiniti ad finitum, ex nihilo aliquid, omnipotenti opere productens” – Joh. Ch. Steeb, Coelum sephiroticum Hebraeorum, Moguntiae, Typis Ch. Küchleri, 1679, p. 16.

[27] în titlu la Monas hieroglyphica: Ioannis Dee, Londinensis, Mathematice, Magice, Cabalistice, Anagogiceque explicata: Ad Sapientissimvm, Romanorvm, et Hvngariae Rege Maximilianvm, Gulil. Silvin Excudebat, Antverpiae, 1564.

[28] A. E. Waite, The Real History of the Rosicrucians Founded on Their Own Manifestoes, and on Facts and Documents Collected from the Writings of Initiated Brethren, London, G. Redway, 1887, p. 268.

[29]At Reformatio omnium heresium potius at Deum, quam hominem spectat” – M. Maier, Themis aurea, hoc est, De legibus Fraternitatis R.C. Tractatus, Francofurti, Typis. N. Hoffmanni, 1618, p. 190.

[30]principium properante Naturae” – Fama Fraternitatis R.C./ Das ist Berucht der Bruderschaft Confessio Fraternitatis R.C./ Ad eruditos totius Europeae, Cassel, W. Wessel, 1615, p. 1.

[31] cf. M. Maier, Themis aurea…, p. 34.

[32] cu o discuție la A. E. Waite, The Real History of the Rosicrucians…, p. 271-272.

[33] M. Maier, Themis aurea…, p. 190.

[34] [P. H. baron d’Holbach], Système de la nature, ou Des lois du monde physique et du monde moral, Première partie, Londres, 1770, p. 10.

[35] cf. idem, p.248.

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria 1

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s