Mistica dadaismului

În România, un superficial, dar confortabil punct de vedere călinescian bântuie încă exegeza fenomenului Dada. Încercarea de faţă se doreşte a fi o profilaxie, poate prea târzie, a criticii tradiţionaliste şi o invitaţie la o necesară atitudine reparatorie menită să spiritualizeze limitele materialiste impuse receptării acestei estetici, care departe de a fi „un rezultat al hazardului material“, cum grosier opina G. Călinescu, se dovedeşte a fi o adevărată mistică aplicată, o uimitoare tehnică iniţiatică de a privi şi a apropia tainele cele mai profunde ale transcendenţei.

Dintru-nceput să remarcăm cum o simpl­ă şi onestă identificare a centrului de emergenţă a ideologiei Dada ar fi putut să o scoată de sub incidenţa vulgarizărilor profane, făcând-o adică, mult mai mult decât ceea ce a reţinut Călinescu în Istoria sa: „o mistificaţie şi o demonstraţie estetică negativă“ prin care şi „un papagal scoţând planete devenea poet“.

Aşadar, Tristan Tzara, „inventatorul dadaismului“, pe numele său adevărat Samuel Rosenstock, s-a născut în 1896 lângă Bacău, la Moineşti, într-o familie de evrei hasidiţi, străbunicul său dinspre mamă fiind, se pare, chiar rabinul Cernăuţilor. Oricum, rămâne indubitabil faptul că în perioada copilăriei şi a confirmării sale de bar-miţva (1910), în zona Bacăului exista o puternică comunitate de evrei ortodocşi grupată în jurul celebrului rabin al Bacăului Bezalel Zeev Şafran, cel care, foarte probabil, a celebrat şi primirea în comunitate, ca „fiu al poruncii“, a adolescentului Samy Rosenstock. Pentru cei care nu ştiu, rabinul Şafran era un cunoscut adept al misticii hasidice şi tatăl ultimului mare reprezentant al hasidismului răsăritean, Alexandru Şafran, el însuşi rabin al Bacăului, fost mare rabin al României, ulterior al Genevei, născut chiar în 1910 la Bacău.

De altfel, în buna tradiţie hasidică, „cimitirul evreiesc“ şi proverbiala evlavie (hasidut) a practicantului hasidic convins că propria pioşenie îi poate reînvia pe cei dragi, precum şi rugăciunea văzută ca element re-creator al lumii sunt motive recurente în poezia de început, scrisă de Tzara „la fragedul 16 ani“ (S. Pană): „te caut pretutindeni Doamne/ dar tu ştii că-i prea puţin“[1]; „O, iubitul meu, în rugăciune prinde-ţi mâinile/ Ascultă cum zbârnâie sfârşitul în urechi/…/ …în noaptea cimitirului/ Unde zboară păsări de fier/ Plăpândă dragoste ruptă-n tăcere dintr-o lespede de crin sfios“[2]. Dar adevărata confirmare a formaţiei hasidice a adolescentului Tzara vine dinspre chiar teoretizările dadaismului, a căror emergenţă stă indubitabil, cum se va vedea, în marginea Kabbalei şi în strânsă corelaţie cu ideologia hasidică.

În 1860 apărea la Cernăuţi unul din mai puţin cunoscutele midraşuri hagadice, Midraş Talpiiot (Cercetarea Înălţimii), care s.v. ‘amen’ (f. 49 d) dezvolta o idee spiritualistă, considerată azi eretică de majoritatea rabinilor ortodocşi, atribuită celebrului kabbalist Rabbi Eliahu Cohen Itamari din Smirna (mort în 1729). Conform acesteia, Tora ar fi fost iniţial „alcătuită dintr-un amalgam incoerent de litere“ (tel şel ‘otiiot bilti bilti mesudarot), a căror ordonare ulterioară s-a făcut în mod direct şi exclusiv prin voinţa divină, progresiv, în strânsă corelaţie cu întâmplările lumii materiale şi fără vreo intervenţie a factorului uman, a scriptorului. Mai exact, orice eveniment terestru era capabil să ordoneze literele emanate din divinitate, formând continuu combinaţii ce se integrau automat şi autonom în inefabila armonie cosmică. „De aceea – va adăuga un discipol târziu al rabinului din Smirna – chiar dacă hasidul repetă zilnic fie şi numai un verset, el este capabil să-şi obţină mântuirea, căci în fiecare clipă se modifică ordinea [literelor] după starea şi ordinea ierarhică a fiecărei clipe“[3].

Ulterior, această încredere mistică în strălucirea autonomă a cuvintelor Torei, sintetic exprimată de Tzara: „E atât de întuneric, că numai vorbele-s lumină“[4], se va răspândi exclusiv în cadrul mişcării hasidice târzii din Europa de Răsărit datorită atribuirii paternităţii ei întemeietorului acestei mişcări, Rabbi Israel Baal-Şem-Tov (mort în 1760), misticul care, conform folclorului evreiesc din România, şi-ar fi petrecut o parte din viaţă în ţinutul Neamţului.

Pentru deplina renunţare la vanitoasa pretenţie a tratării cuvântului ca sclav al gândirii umane va milita şi „insurecţia de la Zürich“, pornită sub deviza lansată de Tzara într-un articol din 1920: „gândul se face în gură“[5]. Aceeaşi eradicare a dialecticii cuvintelor şi tratarea lor ca un corp autonom în care germinează transcendenţa a fost calea observată de R. Baal-Şem-Tov în atingerea zilnică (ce nu implica neapărat şi înţelegerea) a Înţelepciunii Celui mai presus de gândirea umană. Pentru parţiala agnusie a hasidismului est-european (răspândit în Polonia, Ucraina şi Moldova), continua trăire în proximitatea acestor germeni ai transcendenţei făcea ca lumea (olam) să fie pentru om nu atât un mister, cât o taină regală (helem, taină, citit invers: melek, rege), pe care cuvintele o disimulează, dar o şi apropie de numele (haşem) Celui mai presus de toate[6].

Iată de ce un vechi aforism dintr-un midraş halahic spune că şi cel care repetă întreaga zi chiar şi cel mai neînsemnat verset al Torei, ca de pildă „va’ahot Lotan Timna[7], se va împărtăşi din lumina lui Dumnezeu în aceeaşi măsură cu cel mai mare hasid, căci orice cuvânt al Legii intră în compunerea unei lumi de obiecte sonore (dabar, cuvânt’, dar şi obiect’), superioară celei materiale, pe care o determină şi o (co)ordonează (dabbar, conducător’). Această lume, faţă de cea a sferelor inferioare, este luminată într-un mod mult mai direct şi mai înălţător, stând în inefabila aură de lumină şi de mister a divinităţii.

În respectiva încredere mistică într-o autonomie a unei anti-lumi, creată din şi de cuvinte, se află şi emergenţa „antiliteraturii dada“, cea care căuta în litere „lumina unei magii tot atât de dificil de sesizat cât şi de exprimat“[8]. Prin generalizarea şi exacerbarea părţii aplicative a acestei mistici speculative s-a născut şi atât de controversata reţetă a poemului dadaist: „Poemul Dada? Luaţi un ziar, luaţi nişte foarfece, alegeţi un articol, tăiaţi-l, luaţi apoi fiecare cuvânt, puneţi-l într-un sac, agitaţi…“[9].

Într-un mod aparent paradoxal, din această perspectivă, a încrederii absolute în cuvântul creator şi creaţie a lui Dumnezeu, dadaismul se relevă ca cea mai violentă mişcare mistică din artă, iar Tzara, chiar dacă îşi va pierde titlul de „inventator al dadaismului“ (Călinescu), care cobora titularul la nivelul unui artifex grosier, îl va câştiga pe acela de mistic, de exponent al unei tradiţii mai vechi şi mai înălţătoare. Căci: „Dada existe depuis toujours. La Sainte Vierge déjà fut dadaïste ![10].

În marginea aceastei noi perspective, mai trebuie adăugat doar că greşeala adepţilor lui Călinescu, la care revenim doar de dragul ciclicităţii, ar consta, cum ar spune André Breton, în eroarea monstruoasă de a continua să crezi că cuvântul a fost creat doar pentru a uşura comunicarea dintre oameni.


Radu Cernătescu


[1] T. Tzara, Primele poeme, Buc. 1971, p.35

[2] idem, p.53

[3] H.J.D. Azulai, Debaş le-Fi, Livorno, 1801, f. 50 a; v. et Devarim Ahadim, Livorno, 1788, f. 52 c-d, titlul este un sugestiv joc de cuvinte: „Primele cuvinte“, dar şi „Primii conducători“.

[4] T. Tzara, Primele Poeme, p.10.

[5] idem, p.115, n.1.

[6] cf. H. Galitzenstein, Rabbi Israel Baal-Şem-Tov, New York, 1960, p.160-161.

[7] Gen., 36,23.

[8] T. Tzara, Essai sur la situation de la poésie, 1931.

[9] T. Tzara, Sept manifestes Dada, 1924.

[10] Manifestul colectiv Dada soulève tout, 1921.

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Literatura luciferică

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s